[image name=line]
De cand ma stiu turist, am avut o atractie speciala catre locurile inalte. Desi imi este rau de inaltime. Chiar si cand aveam banii numarati pentru 3 sandwich-uri, 2 ape minerale si un abonament de 2 zile pe transportul in comun, in orice oras ajungeam, trebuia sa urc intr-un turn, pe un deal, pe un pod. Indiferent de cat ar fi costat.
Atenienii au Lykabettus Hill. Este acelasi lucru cu Mount Lycabettus, Lycabettos sau Lykavittos. Eu o sa-i spun deal, pentru ca la cei 277 de metri inaltime, nu poate fi numit munte.
[wpsgallery]
Ei bine, acest deal este situat la vreo 20 de minute de mers pe jos, sa zic, de Piata Syntagma. Treaba cu timpul e relativa. Pentru ca dupa ce iesi din bulevardul principal, incepi sa urci scari pe niste stradute cochete. Si cand crezi ca gata, s-au terminat, cum apar altele. Cert e ca la un moment dat ajungi la Funicularul din strada Aristippou, inaugurat in 1965.
Ca sa recapitulam pana aici. Ai urcat pret de cateva minute pe jos si ai ajuns de abia la baza dealului. De aici ai doua optiuni. Funicularul care urca prin stanca, din jumatate in jumatate de ora si costa 7 euro de persoana, sau sa urci per pedes (pe jos). Eu am ales funicularul, desi 7 euro mi s-a parut cam mult pentru o urcare de cel mult 2 minute. Dar pe asta se bazeaza si atenienii. Pe turisti ca mine. :P
Urcatul pe jos, presupun ca e la fel cu coborarea (pe care am incercat-o cu propriile picioare), din punct de vedere vizual. Ai posibilitatea sa admiri o adevarata gradina botanica. Pini, cactusi de toate neamurile, arbusti, boscheti, dar si multe stanci si iarba uscata. Unor specii de plante nu stiu sa le dau numele, pentru ca nu am vazut asa ceva pe la noi.
Sa revenim la varful Lykabettus-ului. Odata ajuns sus, trebuie doar sa tragi aer in piept si sa admiri panorama Atenei. Cat vezi cu ochii sunt numai case albe, construite in stil grecesc (fara acoperis). Dintr-o parte vei vedea dealul Acropole, macaralele din portul Piraeu, Marea Egee, cateva insule si muntii de langa Atena. Vederea este intr-adevar "wow".
Tot sus este si o capela/bisericuta - Agios Giorgios (Sf. Gheorghe). Inauntru aprinzi o lumanare si te reculegi la icoanele care il infatiseaza pe Sf. Gheorghe omorand balaurul. La vederea icoanelor mi-am amintit de Gigi.
Dupa "bisericeala" e musai sa te asezi la terasa sau la restaurant pentru o bere, cafea sau inghetata. Doar e al naibii de cald afara. Exista si Wi-Fi cu semnal foarte bun pentru cei care nu mai rezista pana in oras sa-si posteze pozele proaspat facute pe Facebook.
Si inca un amanunt de culoare. Pe Lykabettus este si un teatrul in aer liber, unde se tin concerte. De-a lungul timpului, acolo au cantat nume cu greutate ale muzicii mondiale - Scorpions, Ray Charles, Placebo, UB 40, Faithless, Massive Atack, Peter Gabriel, Al di Meola, Pet Shop Boys, B.B. King, Whitesnake sau Gary Moore.
Legenda spune ca Lykabettus era adapostul lupilor (lycos=lup in greaca), sau ca dealul/muntele ar fi fost creat de Zeita Atena care a scapat un bolovan in mijlocul capitalei elene, in timp ce construia Acropole-ul.
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
2. Graffiti. Daca si pe Acropole au ajuns niste "meseriasi" care sa deseneze cu spray, atunci ce pretentii sa mai ai de la stradutele din Atena. Metroul care merge spre Piraeu e manjit din cap pana in ... roti (picioare). Mai vezi si cate un ursulet spanzurat si gata tabloul contemporan.
3. Haosul arhitectural. Inteleg ca e un oras incarcat de istorie si nu am absolut nimic de reprosat vestigiilor culturale. Dar restul Atenei, cu mici exceptii, e un Turn Babel. O constructie neterminata, alta semitencuita, langa ea una peticita, s.a.m.d. 2 drumuri am facut in afara Atenei si am putut vedea si altceva decat zona centrala: unul spre autogara, de unde am plecat spre Loutraki si unul spre Portul Piraeu. E o combinatie de Voluntari cu Jilava-1 Decembrie si cu intrarea trenului in Gara de Nord. Totul, mult mai inghesuit.
4. Hotii de buzunare. Desi metroul arata bine, ti se spune si la hotel, este afisat si la metrou, ca trebuie sa fii atent la "pickpockets". Este si motivul pentru care localnicii isi tin gentile si posetele in fata.
5. Politia elena. Chiar in ziua in care am ajuns in Atena, 
6. Aglomeratia. E plin si daca mergi pe jos si daca alegi masina. Intr-o seara, coada de autovehicule se intindea de la Omonia pana la Sytagma (ca pe soseaua Stefan cel Mare din Bucuresti, seara). Printre masini bazaie roiurile de scuteristi.
7. Prioritatea la pietoni e o coventie. Obisnuit ca in alte tari vest-europene, era sa fiu luat de doua ori pe capota de masini. Asa ca mare atentie cum si pe unde traversezi.
8. Drumuri "carpite". Cu exceptia catorva bulevarde mari, mai toate strazile sunt carpite, peticite, lipite. E drept ca nu am vazut gropi, dar parca sunt drumuri de acum 20 de ani.
Aproape toate tururile dureaza o ora, numai pretul difera. Eu, spre exemplu, am luat croaziera din fata Garii Centrale. A costat 8,5 euro, plus un mic ciubuc lasat la final ghidului nostru (conducatorul vaporului). Exista si tururi care costa 15,50 euro, asa ca mare atentie ce alegi.
Barcile cu care se fac tururile sunt acoperite si incalzite. In Amsterdam acum e soare, acum ploua. Am fost de 5 ori in capitala constitutionala a Olandei (Amsterdam) si nu am prins nicio vacanta fara macar o repriza de ploaie. Anul acesta nu m-a plouat in timpul turului, ci imediat dupa. :P
Ce vezi in timpul turului
Vaporasul pleaca asadar din fata 
Urmeaza 
Mai jos aveti 
Urmeaza un restaurant chinezesc plutitor, replica faimosului 
Acesta este 
Urmeaza o zona foarte interesanta - casutele pe apa, in care chiar traiesc oameni. Casutele legale au toate utilitatiile instalate - gaze, apa, lumina. Cele ilegale, evident, nu au nimic.
In timpul turului, vei ajunge si pe raul Amstel - de unde vine numele Amsterdamului. De asemenea, fel si fel de poduri. Unul dintre ele este o copie a podului 
Langa pod este 
Apoi se intra pe Herrengracht, canalul gentlemen-ilor. La un moment dat, ambarcatiunea se opreste, iar capitanul iti arata o succesiune de 7 poduri în forma de arc peste un canal. Nu stiu daca se vede foarte bine din fotografii.
Acestea sunt casele Twin Sisters.
Iata si cel mai ingust canal al Amsterdamului. Ferestrele caselor dau direct inspre apa.
O alta poveste interesanta este legata de barele de protectie instalate ca sa nu cada masinile in apa. Cu tot cu bare, in fiecare saptamana, o masina cade, in medie, in canalele Amsterdamului.
Si iata si cea mai ingusta casa din Amsterdam, situata la Singel 7. Fatada are 2,02 metri. 
In fine, plimbarea se face si in zona vechilor berarii. In secolele trecute, berea se facea numai cu apa din canal. Ghidul nostru a fost foarte haios cand a spus ca in zilele noastre, se mai face bere cu apa din canal numai pentru export moment in care toti turistii au inceput sa rada.
In Amsterdam sunt peste 100 de canale și 1000 poduri.
Ei bine, acolo vei gasi bilete la principalele atractii turstice ale Amsterdamului, la "reducere". Eu mi-am achizitionat un bilet pentru 
Am facut o treaba buna nu neaparat pentru ca am economisit 2 euro, ci pentru ca nu am mai stat la coada de la Heineken Experience, avand deja biletul cumparat.
Baietii astia ofera si reduceri la croazierele pe canale, sau la tururile prin Olanda. Biletele se pot lua si de pe internet. Vezi aici site-ul 
4. Internet gratuit. Iti poti verifica emailul sau contul de Facebook atat in aeroport cat si in trenul care merge spre centrul orasului. Desi in 15 minute ai timp doar sa dai un check-in si sa postezi 2 poze pentru "hateri". :P
5. Scanner ca in Star Trek. Este singurul aeroport din Europa unde vad acest sistem de control corporal. Intri intr-un tub si esti scanat din cap pana in picioare in 3 secunde. Arata SF.
6. Loungeul KLM - Sky Team. Dupa ce am trecut de controlul de securitate m-am oprit direct in lounge. Acolo (aproape ca) e mai bine ca acasa: poti sa mananci, sa te odihnesti, sa stai pe internet, sa te uiti la TV/filme, etc.
7. Duty-free-uri tematice. Daca nu ai acces la lounge (nu esti client Gold), magazinele sunt cea mai buna solutie de petrecere a timpului ramas pana la imbarcare. Exista magazine numai de ciocolata, bauturi alcoolice, parfumuri, etc.
8. Fotografiat avioane. Asta e un pont pentru plane spotteri. Anul acesta am stat la 
9. Nunti. Am citit 
Mai multe informatii despre aeroport gasesti pe 
"Ies, ies", dar ma luase omul sub "aripa lui protectoare", urla din toti plamanii in portavocea si nu-mi mai dadea drumul. Nu mai spun ca era lac de transpiratie. :P Era atat de prins de eveniment, incat uitase de mine.
Perioada calatoriei: intre 25.08.2014 si 31.03.2015.
Perioada in care nu se poate calatori: 12.11.2014 - 11.01.2015.
Sedere minima: 7 zile.
Sedere maxima: o luna.
[wpsgallery]
Si nu uitati si de 
Nu stiu cati dintre voi stiu ca in Suedia, aproximativ 97% din tranzactiile comerciale se fac cu cardul. Si ca statul nordic ar putea fi 
De ce mi-am adus aminte chiar azi de Suedia? Pentru ca am primit invitatia Wizz Air si Bancpost sa va povestesc putin despre cardul de credit WIZZ Bancpost şi programul de loialitate asociat, „SHOP&Travel”. Eu va spun in ce consta programul, iar voi stiti mai bine decat mine ce aveti de facut in continuare. Da?
Bunnn. Ideea e simpla. Platind cu acest card toate cumparaturile zilnice, acumulezi puncte, care se acumuleaza in contul personal. Ulterior, aceste puncte pot fi transformate in bani (lei), pe care ii poti folosi la cumpararea urmatorului bilet pe o cursa Wizz Air.
Deci o parte din banii dati pe cumparaturi se reintorc in cont si pot fi investiti in vacante. Ca trebuie sa te mai si odihnesti. Pe 
Pentru a descuraja bisnita, francezii au gandit un sistem interesant. Toate persoanele care vor sa urce in turn, trebuie sa fie prezente la coada. In acest fel, gandeste-te ca de fapt, desi coada poate parea imensa, se fac de 2-3 ori mai putine plati decat oamenii pe care ii vezi in fata (cereri de bilete).
Eu am reusit performanta sa stau 3 minute la coada, deoarece am ajuns intr-o dimineata pe la 9.10 si s-a deschis casa de la "pillier est", exact in acel moment. Erau numai 3 cupluri in fata mea.
Cat costa intrarea in Turnul Eiffel
Ca adult, pentru a urca cu liftul de la parter pana in varf, trebuie sa platesti 15 euro. Daca esti "stapan" pe propriile picioare, poti incerca varianta scari+lift. In acest fel, pana la etajul 2 platesti 5 euro, iar de acolo iti mai cumperi un bilet de 6 euro pentru a ajunge in varf.
De la parter pana la etajul 2
Inainte de a ajunge la casa de bilete, trebuie sa treci printr-un control de securitate. Este o poarta asemanatoare celor pe care le vezi in aeroporturi. Daca ai ceva metalic periculos la/pe tine, poarta bip-aie si esti controlat cu mare atentie.
Ajungi la casa, iti iei biletul si intri in turn. Arunci o prima privire in sus, si ramai masca la vederea zecilor de mii de piese din otel imbinate in fel si chip. Te intrebi, pe buna dreptate, cum au stiut constructorii unde "vine" fiecare bara metalica. Mie mi se intampla sa fac o macheta de avion, care are 50-60 de piese si sa imi mai ramana 4-5 si sa nu stiu unde ar trebui puse. :P
Pana la etajul 2, pe scari, am facut vreo 17 minute, cu tot cu pauzele pe care Cristina le impunea. Daca as fi urcat singur, cred ca ajungeam in 10-12 minute. Nu e din cale afara de grea urcarea. Putina miscare de dimineata niciodata nu strica. Accesul se face pe niste scari metalice, mai vechi decat turnul, cred. :)
La primul etaj, aflat la 57 de metri deasupra solului, se afla o podea de sticla, pe care pasesti ca o pisica sfioasa, din cauza raului de inaltime. Nu credeam ca o sa ajung sa testez cu piciorul "trainicia" sticlei, pana sa calc, cu frica, pe aceasta podea. Un selfie tot am reusit sa-mi fac, pentru ca nu vedeam ce e jos.
Tot la etajul 1 este si un 
Ascensiunea finala - de la etajul 2 in top
Liftul este singura posibilitate de a ajunge in top. Accesul este relativ facil, tinand cont ca sunt 4 lifturi care transporta aproximativ 20 de persoane. Recunosc ca am incercat un sentiment de sufocare, pe masura ce liftul avansa catre varf. Erau si multi oameni in cabina, iar turnul se tot subtia. Ma gandeam ca un cutremur e tot ce ne mai lipseste acum.
Ajuns in varf, pot spune ca am avut o mica dezamagire. Locul este foarte ingust. Din nou, etajul este impartit in doua sub-etaje. Primul, unde te lasa liftul, este o incapere inchisa cu geamuri. Al doilea nivel este open space, evident cu gratiile de rigoare pentru a nu da idei celor certati cu viata. In varf se gaseste si un mic apartament al lui Gustave Eiffel, in care sunt doua statui de ceara, stand la o masa - Eiffel si 
Daca ma intrebati pe mine, mai mult mi-a placut privelistea de la 2, decat cea din varf. De la 2 mai poti vedea detaliile. Ei bine, din varf, totul este minuscul.
Coborarea se face din nou cu liftul pana la 2. Apoi, de la 2, cu un alt lift, hiar daca ai urcat pana acolo pe scari.
Concluzie
Pentru o familie care nu are un buget solid de vacanta, iar Parisul cam impune acest lucru, o ascensiune de 5 euro pana la etajul 2 este suficienta. Vezi Parisul de sus, faci poze si poti spune ca ai vizitat si turnul.
Eu as urca in turn fie dimineata, fie seara. Lumina este excelenta dimineata pentru a fotografia zona Defence, Trocadero si Sena.
Cea mai frumoasa priveliste a turnului o ai seara, de pe scarile de la Trocadero. Iar daca ai norocul sa prinzi si spectacolul tunurilor de apa si al artezienelor, asa cum noi l-am avut, atunci vizita la turn este desavarsita.
Am fost #HappyInParis si datorita serviciilor oferite de Air France KLM. 
Cat costa biletele de Batobus
Eu 
De obicei, cand merg in vacanta, nu ocolesc asemenea locuri. Unu la mana, ca vezi cum arata mancarea si ce iti face cu ochiul, doi la mana - mancarea fiind deja pregatita, nu pierzi mult timp la masa. Si daca ar fi sa mai adaug un avantaj, acela ar fi ca stii ce mananci. De cate ori nu mi s-a intamplat sa comand "la intamplare" din meniu, si sa nu fie intocmai ceea ce imi doream.
In Amsterdam sunt doua asemenea localuri. Unul, cel la care am si mancat, este pe strada comerciala Kalverstraat 203, in fata mall-ului 
[wpsgallery]
Inainte de final si un pont. Daca mergi la La Place spre seara (dupa 18.00), multe produse sunt reduse 50%, ca altfel s-ar arunca mancarea. Am constatat si eu acest lucru cand ma retrageam catre Amsterdam Centraal.
Antreuri. Legume si branzeturi gatite in fel si chip. Cam asta sa te astepti sa gasesti in meniu. Multe dintre ele sunt bune. Mi-a placut in mod special salata de branza picanta - un fel de branza cu smantana si ardei iute (chilly sau boia).
Felul principal. In primul rand trebuie sa te hotarasti pe ce directie mergi - porc sau peste/fructe de mare. Daca raspunsul e porc, atunci o ditamai farfuria cu cartofi prajiti, frigarui sau cotlet/ceafa la gratar iti este servita pentru 7-8 euro. Avantajoasa pentru cei care mananca mult.
Cu porc sau pui se fac si 
Desert. Poti avea surpriza placuta ca dupa masa, sa primesti ceva gratuit din partea casei, asta insemnand cateva cubulete de pene galben sau baclava, ori inghetata.
Mare atentie la portii! Acestea sunt mari si exista riscul sa te saturi numai din antreuri.
Daca am omis ceva, astept sa ma trageti de urechi mai jos. :)
