[image name=line]
2005. Lumea nu stia prea multe despre aviatie. Nici despre joburile de
insotitor de bord. Se stia doar ca e un domeniu nou, dar restrans, bine platit, dar extrem de riguros si serios. Asa ca, sa devii insotitor de bord parea un vis. Un vis care, pentru unii, a devenit realitate.
Cosmin este insotitor de bord de 9 ani. A ajuns la peste
7.000 de ore de zbor. A inceput totul ca o joaca, dupa ce absolvise Facultatea de Contabilitate si trebuia sa devina economist. Dar odata ce ai simtit microbul zborului, e greu sa te mai lasi. Asa ca a inceput la
Qatar Airways, a continuat cu
TAROM si
Emirates, iar acum zboara pentru compania
Fly Romania.
![cosmin-3]()
Cum ai aflat de aceasta oportunitate?
In perioada aceea, accesul la informatie nu era atat de facil ca acum. Nu gaseai pe internet sau Facebook toate joburile, nu calatoreai atat de des cu avionul. Anuntul de angajre l-am vazut in ziarul
Romania Libera. Pe jumatate de pagina, scria mare: Qatar angajeaza in Romania. Asa ca m-am prezentat la interviu si dupa o selectie care a durat vreo
12 ore, am ajuns „in finala”. A trebuit sa acord mare importanta detaliilor de conversatie, felului in care mergeam, vorbeam, gesticulam. Tinuta mi-a fost foarte bine analizata de recrutoare, in timp ce ne erau prezentate orasul si compania.
La prima vedere, parea locul ideal, orasul ideal, jobul ideal. Insa nimeni nu ne-a spus ce ne asteapta de fapt acolo. Un job extrem de serios, ore de munca fara sfarsit, oboseala dar si satisfactie, de fiecare data cand ajungeai la New York, Sydney sau in Maldive si intalneai oameni din toata lumea.
![cosmin-2]()
Cum a fost viata ta la Qatar?
Doha e un oras arab si impune anumite reguli si restrictii. Dupa mine, destul de multe, iar viata de zi cu zi, pentru o femeie, e mult mai dificila decat pentru un barbat. Ca insotitor de bord, nu ai dreptul sa ai licenta de alcool (drept urmare, nu poti cumpara/consuma alcool in Doha, spre deosebire de Dubai, unde ai aceasta optiune), nu ai voie sa fumezi, orele de somn de dinainte de zbor sunt extrem de stricte iar camera iti e verificata frecvent de manageri.
Totusi, oamenii pe care i-am intalnit atunci mi-au ramas prieteni si acum. Am vazut 80 de orase, am vizitat kilometri intregi, am facut mii de poze. Nu conta ca veneam dupa un zbor obositor, sau ca nu dormisem de 30 de ore. Conta doar sa simt, sa vad, sa traiesc. A fost un sentiment pe care nu l-am mai regasit niciodata.
Au urmat apoi TAROM si Emirates. Cum te-ai decis sa pleci?
Cand lucrezi ca insotitor de bord intr-o tara straina, te obisnuiesti usor cu un stil de viata glamourous, cu un salariu bun si cu viata in hoteluri de 5 stele. Totusi, dorul de casa si de prieteni e mai puternic decat orice. Viata mea in Romania putea fi la fel de frumoasa. Asa ca, dupa 3 ani si jumatate si 3000 de ore de zbor, am ales sa ma intorc in tara.
Am sustinut concurs la
TAROM (culmea, era anuntat concurs oficial si m-am prezentat la interviu), iar cei de acolo au fost impresionati de experienta cu care veneam, asa ca nu a fost greu sa obtin jobul. Au fost doua examene: oral si in scris. Apoi am inceput sa zbor. Doi ani la
TAROM, au fost cam ca un job de birou. Pentru ca majoritatea zborurilor nu sunt cu
layover (ramanere peste zi/noapte, la destinatie), te duci intr-o destinatie si nici macar nu cobori din avion.
Dar, colegii sunt profesionisti, pilotii romani printre cei mai bine pregatiti, iar zborurile sunt o placere. Am auzit ca acum s-au mai schimbat lucrurile, insa in acea perioada, era o varianta buna, pentru a putea fi langa familie si prieteni. Totusi, incet-incet, mi s-a facut iarasi dor de calatorii si de viata pe care ti-o ofera un job in Orient.
Asa ca, stiam deja ce trebuie sa spun si sa fac pentru a obtine un post de insotitor de bord in
Orientul Mijlociu, si am aplicat la
Emirates. Limbile straine pe care le vorbeam, au fost un plus (sunt fluent in engleza, spaniola, rusa, italiana). Imi era dor de sentimentul acela de la inceput, pe care l-am simtit la
Qatar Airways. Am luat interviul la
Emirates - unul dintre cele mai serioase interviuri pe care le-am sustinut, pentru ca eram cateva sute de candidati - si am plecat sa traiesc in
Dubai.
![cosmin-1]()
Trainingul, care la inceput mi se paruse un chin (extrem de dificil, plin de informatie, simulatoare, termeni medicali si tehnici), acum era foarte usor. Asa ca m-am acomodat foarte repede in
Dubai. Aici conditiile de viata sunt ceva mai permisive, iar accesul la o viata cosmopolita este gratuit. Arabii din
EAU sunt mult mai deschisi fata de expati, spre deosebire de cei din
Qatar, unde nu conteaza ca esti sau nu de acolo, trebuie sa respecti regulile lor!
Am inceput sa zbor pentru
Emirates, am vizitat destinatiile noi, pe care nu reusisem sa le vad cat inca eram la
Qatar, dar, incet-incet am inceput sa imi pierd rabdarea. Erau deja
7 ani de cand incepusem sa zbor, si am decis ca daca nu pot sa mai ofer aceeasi dedicatie si acelasi entuziasm, poate ca e mai bine sa renunt. Asa ca, dupa un an in
Dubai si cateva zeci de destinatii vizitate, m-am intors in
Romania, cu gandul ca nu voi mai zbura niciodata.
Cum e sa fii barbat, intr-o lume in care lucreaza mai mult femei?
Chiar daca lumea crede ca jobul de steward este destinat exclusiv femeilor, sunt destui barbati care demonstreaza, zi de zi, contrariul. Cand am aplicat sa devin insotitor de bord, multi au fost sceptici, insa in afara, deja era clar ca este nevoie ca in echipaj sa fie cel putin un barbat. Desi femeile sunt poate mai rabdatoare si mai elegante, de multe ori, cand apar conflicte sau sunt probleme pe zbor, un barbat reuseste ceva mai bine sa rezolve situatia. Uneori e mai dificil sa fii barbat, pentru ca trebuie sa fii in continuare un gentleman, si ajungi sa lucrezi mai mult decat domnisoarele. Asta pentru ca ajuti mai mult cu bagajele, nu poti sa spui "nu pot", sau "nu vreau", pentru ca nu e frumos cand o colega te roaga sa o ajuti.
![cosmin-4]()
Insa, cei mai multi prieteni ma invidieaza pentru acest job. Sunt inconjurat mereu de femei frumoase, vad lumea, stau in hoteluri luxoase. Multi si-ar dori sa faca aceasta meserie, insa nu e pentru toata lumea.
Ai avut intamplari amuzante/periculoase, pe zboruri?
Zborurile erau mai mereu amuzante. Pentru ca intalneai oameni din culturi diferite, cu sau fara pregatire profesionala, oameni care nu mai zburasera niciodata cu avionul, sau pentru care toaleta este ceva nemaivazut. O sa radeti, insa pe un zbor de
Dhaka (Bangladesh), am avut un pasager care a facut pipi pe usa de la toaleta, nestiind cum sa o deschida ca sa intre. Era un pasager extrem de sarac, dar prietenos. Atat de prietenos, incat ne-a cerut servetele ca sa stearga dupa :).
Cand intalnim cate un pasager irascibil, care reuseste sa ne scoata din sarite pe un zbor de
10-12 ore, ii oferim o bere agitata bine inainte si stam cu totii in spate sa ne uitam cum se umple de spuma cand o desface. Tot noi mergem sa il ajutam sa se curete, dupa :)!
Cat despre intamplari periculoase, este inevitabil, cand zbori atat de mult, sa nu ai ceva probleme pe zboruri. Turbulentele sunt mult mai puternice in Asia si Australia. Curentii sunt diferiti, asa ca asta era la ordinea zilei.
Am avut
pasageri violenti, pe care a trebuit sa ii imobilizam, sau probleme medicale (infarct, crize de epilepsie). Sa fii insotitor de bord nu inseamna doar sa servesti niste pasageri. Noi avem pregatire pentru orice situatie tehnica sau medicala.
Pe un zbor
Doha-Singapore, am avut un
rejected take-off, cand trenul de aterizare a luat foc la rulajul pe pista, asa ca am fost intorsi la stand si am evacuat de urgenta pasagerii, alta data am avut probleme cu franarea avionului, la aterizare. Probleme tehnice apar des cand zbori 7.000 de ore.
![cosmin-5]()
Iar acum, iti continui cariera la o companie de zbor privata?
Dupa ce am revenit din
Dubai si am luat o pauza, spuneam ca nu voi mai zbura niciodata. Ca gata, aici s-a terminat cariera mea aviatica. Ei bine, nu am reusit „ sa ma las de zbor”, asa ca lucrez, pe baza de contract, pentru compania
Fly Romania. Experienta mea anterioara ma recomanda pentru un astfel de job si e mult mai usor sa lucrezi pe avioane mici. Recomand oricui ca, dupa cativa ani de zbor pentru o companie de linie, sa se retraga la privat, chiar daca este foarte greu de obtinut un astfel de job.
![cosmin-6]()
* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Piata San Marco. Este (probabil) locul care apare cel mai des in fotografiile de pe internet. Si atunci cand vezi la stiri ca Venetia a fost inundata, de unde crezi ca sunt imaginile? Ai ghicit! Din San Marco. Napoleon a supranumit la Piazza - atelierul de desen al Europei.
In piata vei vedea o multime de turisti care hranesc porumbeii, desi, stand de vorba cu cineva de la un chiosc, acest lucru se pare ca ar fi interzis mai nou, pe motiv ca pasarile s-au ingrasat peste masura din cauza faptului ca toata lumea le da de mancare. De aceea nu se mai vand graunte in incinta pietei.
O gramada de terase isi asteapta clientii, desi preturile sunt un pic cam piperate. O cafea porneste de la 6-7 euro, in conditiile in care o gasesti la jumatate de pret daca mergi 2-3 strazi mai incolo. Pe marginile pietei sunt magazine si diverse buticuri si cafenele. Printre ele si Caffe Florian, spune-se cea mai vestita cafenea din Venetia, deschisa in 1720.
Palatul Dogilor. Nu al "hot-dogilor" cum am mai auzit in gluma :P. Palatul, aflat la cativa metri de San Marco, a fost resedinta celor 120 de dogi care au condus Venetia timp de 1100 de ani (697-1797). Aici ai de vazut Puntea Suspinelor, Sala Armelor, Scara de Aur, inchisorile, s.a.m.d. Daca ai de gand sa vizitezi si alte muzee venetiene, iti recomand biletul de 24,5 euro. Altfel vei plati 16,5 euro numai pentru obiectivul din Piata San Marco.
Campanila. Este turnul care "vegheaza" activitatea din San Marco si din imprejurimi, un loc de unde Venetia arata splendid. Dupa ce stai la coada si platesti biletul de 8 euro pentru a ajunge sus cu liftul, descoperi "acoperisul" Venetiei. Totul pare o imensa vedere (ilustrata) de acolo de sus. Un lucru straniu este ca nu se zaresc canalele. Tot ce vezi (inspre oras) sunt acoperisuri de culoarea caramizii. Turnul are 98,5 metri inaltime si a avut mai multe roluri: far, turn de control si camera de tortura. In ziua in care am urcat noi era putina ceata afara, de aici impresia de fotografie "laptoasa".
Canale Grande. Dupa cum ii spune si numele, este principalul canal al Venetiei. Are aproximativ 4 kilometri lungime si latime variabila - cuprinsa intre 30 si 70 de metri. Este canalul pe care merge faimosul vaporetto. Canalul incepe de la Piazzale Roma (locul unde te lasa autobuzul de Mestre) si se termina la San Marco.
Podul Rialto. Mergand cu vaporetto, la un moment dat vei intalni cel mai faimos pod din Venetia - Rialto, unul din cele 4 poduri care traverseaza Grand Canale . Sub forma unui arc din piatra, podul este plin de curiosi dar si de magazine care vand fel si fel de nimicuri de 2-3 euro.
Piata Rialto. De ce ar exista podul? Pai nu ca sa treci in piata? Istoria spune ca targul ar avea o vechime de aproape o mie de ani - aproximativ anul 1097. A fost si va ramane "centrul comercial" al Venetiei. In zilele noastre, in Piata Rialto gasesti aproape orice: fructe, legume, mult mult peste, fructe de mare, mirodenii, etc.
In mare, acestea sunt punctele "fierbinti" ale Venetiei. Nu am enumerat aici absolut tot ce se poate vedea pentru ca ma prindea seara si apoi ziceai ca te-am si plictisit :P.
Insa, inainte de final, vreau sa mai trec in revista 3 insule pe care trebuie musai sa le vezi: San Michele, Murano si Burano.
San Michele, sau insula-cimitir. Se afla la cateva minute de mers cu vaporetto de Venetia. In anul 1807, Napoleon a decis ca aceasta insula sa fie transformata in cimitir, din cauza problemelor de salubritate. Oamenii nu mai aveau voie sa isi ingroape mortii in Venetia, din ratiuni sanitare. Chiar si astazi, insula este singurul cimitir al Venetiei. Cei ingropati acolo sunt deshumati dupa 10 ani pentru a face loc si altor decedati, cu exceptia personalitatilor precum Igor Stravinski (compozitor), Ezra Pound sau altii.
Murano. Dupa ce ai terminat cu San Michele, vaporetto te duce la Murano, insula vestita pentru atelierele sale de sticla. Magazinele de bijuterii (feminine in special) sunt la fiecare 10 metri. Mai ceva ca farmaciile la noi, odinioara. Preturile sunt acceptabile. Pornesc de la 3-4 euro si ajung la cateva sute. Se gaseste cate ceva pentru fiecare buzunar. Nu rata atelierele unde se face sticla. Poti asista la o demonstratie live. Murano a detinut pana in secolul al XVII-lea monopol pe fabricarea sticlei.
Burano. In fine, punctul terminus al plimbarii cu vaporetto este insula Burano, cel mai colorat loc pe care l-am vazut in viata mea. Daca Murano este vestit pentru sticla, trebuie sa stii ca la Burano mergi pentru dantela. Legenda spune ca un marinar credincios a rezistat chemarii sirenelor, motiv pentru care a fost rasplatit cu un voal din dantela pentru mireasa sa.
Toate casele in Burano sunt colorate. Una rosie, alta verde, galbene, verzi, de culoarea liliacului. Experienta vizuala este desavarsita. Nu rata turnul turnul inclinat.
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Majoritatea oamenilor s-ar gandi ca este vorba despre strada San Marco, iar numarul este 288. Nu-i asa?
Spre surprinderea turistilor, San Marco este un cartier. Este una din cele 6 zone (sestiere), in care este impartita Venetia.
Exista si cazuri mai fericite cand adresa poate suna asa:
Aici e putin mai usor. Cladirea cu numarul 3080 din cartierul San Polo, pe strada Calle De La Fondaria.
Vei vedea in Venetia ca pe mai toate cladirile este trecut un numar. Acesta poate ajunge pana la 6 mii si ceva. Nu stiu sa iti spun exact cat, pentru ca am gasit pe internet informatii care se contraziceau. Pana la 6828, spre exemplu, exista. L-am vazut cu ochii mei. :)
Poti avea surpriza ca pe o straduta sa gasesti casa o mie si ceva, iar 50 de metri mai incolo sa gasesti cladiri numerotate de la 5000 in sus. Asta inseamna ca esti exact la "granita" intre doua cartiere.
Mare atentie si la numele strazilor! Acestea sunt desenate (vopsite) pe peretii cladirilor. Poti fi trecute si in italiana si in dialect venetian. S-ar putea sa gasesti un nume "venetian" pe perete, iar pe harta sa fie trecuta denumirea in italiana. Si de aici pot aparea confuzii.
De asemenea, trebuie sa mai stii ca numeroase strazi sunt denumiri descriptive din popor. Spre exemplu "strada unde se tundeau oi" (asta mi-a trecut prin cap acum). Probabil ca pe vremuri acolo erau tunse oile venetiene, daca or fi existat. Numele strazii nu apare neaparat pe harti, dar o sa-l vezi pe zidul cladirilor de acolo si poate fi de real folos in cautarea unei adrese.
Concluzie. Inainte sa pleci, cere detalii despre modul in care ajungi la hotel. Cere puncte de reper. Iti va fi mult mai usor decat daca ai avea "adresa oficiala".
Aici gasesti o 
Burano este cel mai colorat loc care mi-a fost dat sa-l vad vreodata. De cum calci pe insula constientizezi ca asta e raiul fotografilor. Pana si curcubeul ar fi invidios pe multitudinea nuantelor care le coloreaza viata celor aproximativ 3.000 de locuitori ai insulei.
Fiecare casa este vopsita in alta culoare, astfel incat nu vei vedea niciodata doua imobile alaturate similare, sau avand nuante care sa nu "dea" bine la ochi. Legenda spune ca Burano era un sat cu multi pescari. Acestia plecau pe apa dimineata devreme si se reintorceau seara, dupa lasarea intunericului. Fiind si intuneric si ceata densa, pescarilor le era greu sa-si recunoasca locuintele. Asa ca ce s-au gandit? Sa le vopseasca in culorii vii, astfel incat recunoasterea lor sa fie mai facila.
In zilele noastre, pentru a-si vopsi casa, cei din Burano trebuie sa faca o cerere catre autoritati, dupa care primesc un "paletar" cu culorile admise pentru zona respectiva. Asa ca daca unul vrea musai casa roz cu picatele, s-ar putea sa aiba o surpriza, iar ideea sa nu-i fie aprobata.
[wpsgallery]
Tehnic vorbind, insula Burano este de fapt un mic arhipelag, format din 4 insule, legate intre ele prin poduri. Dar nu te gandi acum ca sunt insule mari. Un tur al al zonei Burano nu cred ca iti ia mai mult de 2 ore, asta cu tot cu stat la palavre si facut poze.
Aproape peste tot sunt canale, incat daca vrei sa treci si pe partea cealalta a apei, va trebui sa cauti un pod, sa-l treci, apoi sa te reintorci la locul pe care doreai sa il analizezi indeaproape.
Iti recomand sa intri si in curtile interioare ale localnicilor, pentru a vedea cum traiesc exact locuitorii din Burano. Aproape peste tot vei vedea rufe intinse la uscat si galeti. Ce-or face cu ele, nu stiu!
In functie de felul in care te poarta pasii prin Burano - de fapt ochii - la un moment dat vei ajunge si pe "strada principala" si in piata centrala a oraselului. Este locul unde se gasesc majoritatea restaurantelor si magazinelor de pe insula. Daca e timp frumos, ar fi si pacat sa nu stai sa savurezi o cafea si un biscuite local - 
La doua minute de mers de piata centrala este si turnul pe care il vezi in fotografia de mai sus. O "campanila" dupa cum ii spun italienii, similara celei din Venetia. Farmecul turnului din Burano este dat de inclinarea sa. Din cauza terenului "miscator" pe care a fost construit, turnul s-a inclinat, avand o deviatie de 1,83 metri fata de axul sau central.
Si tot langa turn este si aceasta curte absolut superba, in care insa nu se poate intra, fiind incinta unei case. Dar o poza, merge! :P
Ce cumperi din Burano?
Insula este cunoscuta inca din anii 1500 prin faptul ca aici se facea - si inca se face - dantela. In special in zona unde opreste vaporetto (strategie de marketing), vei gasi mai multe magazine de dantela. Numai ca mare atentie! Produsele veritabile - fabricate in Burano - sunt destul de scumpe. Daca gasesti produse la 5-10 euro inseamna ca sunt "facaturi" chinezesti, asa ca mai bine intreaba inainte de a cumpara.
Un atelier "vero" este 
La plecarea de pe insula iti poti lua si un mic tablou canvas pentru numai 10 euro. E "facatura", dar iti va aminti cu siguranta de vacanta, in zilele mohorate de iarna. :P
Cum ajungi la Burano
Pe insula Burano nu sunt masini. Singurul mod de a ajunge acolo este vaporetto. Trebuie sa iei linia 12 din statia Fondamente Nova din Venetia. Drumul intre Burano si Venetia dureaza vreo 35 de minute, iar intre Murano si Burano numai 10 minute.
Pretul unui bilet este 7 euro dus, respectiv 10 euro dus-intors din cate vad pe 
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe 
Cum ajungi la Gent?
Gent este un oras de aproximativ 250.000 de locuitori, situat cam la jumatatea distantei dintre Bruxelles si Bruges. Asta inseamna ca din ambele orase amintite anterior, vei face undeva la 30-35 de minute (plus, minus - in functie de rangul trenului). Gara centrala se numeste Sint-Pieters, asta ca sa stii, in caz ca nu vei vedea pe displayul din vagoane scris "Gent".
Pretul unui bilet de tren intre Bruxelles si Gent este 8,90 euro pe site-ul 
Castelul Gravensteen
Este una dintre atractiile orasului. Dupa cum iti spuneam la inceputul articolului, pare ireal cum pe langa un castel ridicat in 1180 trece tramvaiul cu oameni care se grabesc dimineata catre birouri si butoneaza telefoane mobile ultraperformante. Sunt din filme diferite.
Gravensteen inseamna in limba olandeza "Castelul Contelui". Aici isi aveau resedinta contii de Flandra pana in secolul al XIV-lea, cand au abandonat castelul. Acesta a servit ulterior drept judecatorie, puscarie si chiar ca fabrica. La finalul secolului al XIX-lea s-a dorit chiar demolarea lui, insa a "scapat", spre bucuria zecilor de mii de turisti care il viziteaza astazi.
O vizita la castel costa 10 euro.
Dupa ce termini cu castelul, este musai sa iesi "pe centru" - cum spun ardelenii. In cateva minute ajungi in aceasta zona situata pe raul Leie, cu numeroase restaurante si terase, unde turisti si localnici deopotriva se bucura de razele de soare - nu foarte multe la numar. In 20-25 de minute, cat am stat pe "cheiul garlei", cred ca a iesit si a intrat de 3 ori soarele in nori.
Daca nu ai rabdare sa stai sa bei o bere sau un pahar cu vin, e semn ca e timpul sa dai o "tura" cu barca (desi arata ca o salupa). 40 de minute de plimbare domoala costa 6,50 euro.
La un moment dat ajungi la cativa metri de zidurile castelului.
Despre bisericile si catedralele din oras nu iti povestesc pentru ca fiind atat de mult plecat in ultima perioada, am ajuns imun la arhitectura lor. Parca toate seamana intre ele. Sper sa imi treaca foarte rapid aceasta stare.
Trece totusi pe lista 
Cam asta ar fi si cu turnul.
De aici sunt 3 variante: ori te mai plimbi prin zona centrala, ori mergi la shopping in cea mai mare zona pietonala din Belgia, ori o iei usor catre gara - asa cum a fost si cazul meu.
Totusi nu puteam parasi Gent-ul pana nu vedeam si zona Vooruit. Acest Vooruit este un complex cultural dedicat, in trecut, "oamenilor muncii". Cu alte cuvinte este un simbol hai sa nu-i spun comunist. Socialist cred ca e mai bine pentru o tara precum Belgia.
Complexul a fost construit intre 1911 si 1914 si a devenit in perioada interbelica simbolul miscarii socialiste. Numele i se trage de la cooperativa Vooruit care ii proteja pe socialisti de instabilitatea capitalista. Oamenii puteau sa manance, sa bea si sa aiba acces la activitati culturale la un pret redus.
In drum spre gara, mai treci printr-un parc de distractii, plin de vanzatori romani. :P
Am ajuns si in gara. De aici, in cel mult 30 de minute vom fi la Bruxelles pentru o noua poveste. :)
[wpsgallery]
Cand au botezat-o, cei de la Sony i-au spus simplu: 
Asa ca a trebuit sa lipesc camera direct pe placa. De aici si impresia aceea de transmisie la "firul ierbii" din filmuletul de mai sus. Daca ar fi stat pe cap, probabil ca era cam ca la Discovery si nu asta vreau de la un action cam.
Practic, aici este secretul acestui tip de camera. Sa o montezi in locuri care mai de care mai ciudate. Datorita "invelisului"protector, o poti pune pe masina, poti inota cu ea, te poti scufunda, am vazut oameni care au prins-o de un caine s.a.m.d. Nu te uita stramb la mine! Exista ham special pentru caini! Deci nu maltrateaza nimeni patrupedul :P.
In pauzele dintre coborari am admirat ce am filmat, pe telefonul mobil. Cei de la Sony au facut o aplicatie speciala 
In concluzie, e o investitie excelenta, daca v-o permiteti. Si nici nu mai e asa scumpa. A ajuns undeva 
Poti filtra destinatiile de vacanta in functie de:
Si iata la final cum arata "diagrama" pentru capitala noastra mult iubita. Cele mai bune luni pentru a o vizita sunt iulie, august si septembrie, in opnia celor de la 
Deci daca esti "intarziat" si vii si te pui la ghiseu la 12:14, cei de acolo sunt obligati sa te preia, desi inregistrarea efectiva se va termina in 2 minute, la si 16 sa zicem. La fel, daca esti deja la coada. Nu iti va inchide nimeni desk-ul in fata, pe motiv ca nu s-a putut termina inregistrarea pasagerilor pana la ora limita.
Dar, in ultimele minute in care check-inul este deschis, mai ajung doar intarziatii si s-a cam zis cu eventuala coada.
Totusi, cu cat timp inainte sa venim?
Nu exista un raspuns general valabil. Asta pentru ca una e sa zbori de pe aeroportul din Sibiu si alta e sa pleci de pe Paris CDG. Sunt alte distante de parcurs intre check-in si imbarcare.
Totusi, daca ai check-inul facut - asa cum se practica mai ales la cursele low-cost - si nu ai nici bagaj de cala, 50 de minute inainte de plecarea cursei sunt suficiente intr-un aeroport mic. In Otopeni, spre exemplu, ai nevoie de cel mult 15 minute (hai 20 daca e super-aglomerat) ca sa treci de controlul de securitate si de pasapoarte si sa ajungi la poarta de imbarcare.
Un zbor pe care esti deja inregistrat (ai check-in facut), il prinzi si daca ajungi cu 35 de minute inainte in Aeroportul Otopeni.
Pentru ca:
Cand o cumperi, bateria are in pachet acest cablu, dar si unul special pentru Ipad/Iphone. Asa ca mai mereu telefonul sta conectat la baterie, gratie cablului destul de lung (poti tine incarcatorul in haina sau in buzunarul de la pantaloni si sa vorbesti la telefon simultan sau sa faci poze). Vezi mai jos, cablul acela care "atarna" din mine!
Daca stai la o terasa sau faci pauza pe o banca, poti conecta doua telefoane la baterie, pentru ca sunt 2 iesiri USB. Numai ca una este de 2,1 A (deci incarca mai repede), iar cealalta de numai 1 A (incarca ceva mai greu). Dar iti faci treaba. In total, cred ca incarci de vreo 4-5 ori un telefon pana sa epuizezi energia din baterie. Insa garantat nu vei ajunge la acel moment intr-o singura zi, iar noaptea pui din nou bateria la incarcat, iar a doua zi e ca noua!
La capitolul specificatii mai pot trece lanterna, care lumineaza foarte bine (cerculetul din poza de mai sus).
"Ghidusia" asta poate fi cumparata de pe Amazon. Iti recomand sa urmaresti 
Cum ai aflat de aceasta oportunitate?
In perioada aceea, accesul la informatie nu era atat de facil ca acum. Nu gaseai pe internet sau Facebook toate joburile, nu calatoreai atat de des cu avionul. Anuntul de angajre l-am vazut in ziarul Romania Libera. Pe jumatate de pagina, scria mare: Qatar angajeaza in Romania. Asa ca m-am prezentat la interviu si dupa o selectie care a durat vreo 12 ore, am ajuns „in finala”. A trebuit sa acord mare importanta detaliilor de conversatie, felului in care mergeam, vorbeam, gesticulam. Tinuta mi-a fost foarte bine analizata de recrutoare, in timp ce ne erau prezentate orasul si compania.
La prima vedere, parea locul ideal, orasul ideal, jobul ideal. Insa nimeni nu ne-a spus ce ne asteapta de fapt acolo. Un job extrem de serios, ore de munca fara sfarsit, oboseala dar si satisfactie, de fiecare data cand ajungeai la New York, Sydney sau in Maldive si intalneai oameni din toata lumea.
Cum a fost viata ta la Qatar?
Doha e un oras arab si impune anumite reguli si restrictii. Dupa mine, destul de multe, iar viata de zi cu zi, pentru o femeie, e mult mai dificila decat pentru un barbat. Ca insotitor de bord, nu ai dreptul sa ai licenta de alcool (drept urmare, nu poti cumpara/consuma alcool in Doha, spre deosebire de Dubai, unde ai aceasta optiune), nu ai voie sa fumezi, orele de somn de dinainte de zbor sunt extrem de stricte iar camera iti e verificata frecvent de manageri.
Totusi, oamenii pe care i-am intalnit atunci mi-au ramas prieteni si acum. Am vazut 80 de orase, am vizitat kilometri intregi, am facut mii de poze. Nu conta ca veneam dupa un zbor obositor, sau ca nu dormisem de 30 de ore. Conta doar sa simt, sa vad, sa traiesc. A fost un sentiment pe care nu l-am mai regasit niciodata.
Au urmat apoi TAROM si Emirates. Cum te-ai decis sa pleci?
Cand lucrezi ca insotitor de bord intr-o tara straina, te obisnuiesti usor cu un stil de viata glamourous, cu un salariu bun si cu viata in hoteluri de 5 stele. Totusi, dorul de casa si de prieteni e mai puternic decat orice. Viata mea in Romania putea fi la fel de frumoasa. Asa ca, dupa 3 ani si jumatate si 3000 de ore de zbor, am ales sa ma intorc in tara.
Am sustinut concurs la TAROM (culmea, era anuntat concurs oficial si m-am prezentat la interviu), iar cei de acolo au fost impresionati de experienta cu care veneam, asa ca nu a fost greu sa obtin jobul. Au fost doua examene: oral si in scris. Apoi am inceput sa zbor. Doi ani la TAROM, au fost cam ca un job de birou. Pentru ca majoritatea zborurilor nu sunt cu layover (ramanere peste zi/noapte, la destinatie), te duci intr-o destinatie si nici macar nu cobori din avion.
Dar, colegii sunt profesionisti, pilotii romani printre cei mai bine pregatiti, iar zborurile sunt o placere. Am auzit ca acum s-au mai schimbat lucrurile, insa in acea perioada, era o varianta buna, pentru a putea fi langa familie si prieteni. Totusi, incet-incet, mi s-a facut iarasi dor de calatorii si de viata pe care ti-o ofera un job in Orient.
Asa ca, stiam deja ce trebuie sa spun si sa fac pentru a obtine un post de insotitor de bord in Orientul Mijlociu, si am aplicat la Emirates. Limbile straine pe care le vorbeam, au fost un plus (sunt fluent in engleza, spaniola, rusa, italiana). Imi era dor de sentimentul acela de la inceput, pe care l-am simtit la Qatar Airways. Am luat interviul la Emirates - unul dintre cele mai serioase interviuri pe care le-am sustinut, pentru ca eram cateva sute de candidati - si am plecat sa traiesc in Dubai.
Trainingul, care la inceput mi se paruse un chin (extrem de dificil, plin de informatie, simulatoare, termeni medicali si tehnici), acum era foarte usor. Asa ca m-am acomodat foarte repede in Dubai. Aici conditiile de viata sunt ceva mai permisive, iar accesul la o viata cosmopolita este gratuit. Arabii din EAU sunt mult mai deschisi fata de expati, spre deosebire de cei din Qatar, unde nu conteaza ca esti sau nu de acolo, trebuie sa respecti regulile lor!
Am inceput sa zbor pentru Emirates, am vizitat destinatiile noi, pe care nu reusisem sa le vad cat inca eram la Qatar, dar, incet-incet am inceput sa imi pierd rabdarea. Erau deja 7 ani de cand incepusem sa zbor, si am decis ca daca nu pot sa mai ofer aceeasi dedicatie si acelasi entuziasm, poate ca e mai bine sa renunt. Asa ca, dupa un an in Dubai si cateva zeci de destinatii vizitate, m-am intors in Romania, cu gandul ca nu voi mai zbura niciodata.
Cum e sa fii barbat, intr-o lume in care lucreaza mai mult femei?
Chiar daca lumea crede ca jobul de steward este destinat exclusiv femeilor, sunt destui barbati care demonstreaza, zi de zi, contrariul. Cand am aplicat sa devin insotitor de bord, multi au fost sceptici, insa in afara, deja era clar ca este nevoie ca in echipaj sa fie cel putin un barbat. Desi femeile sunt poate mai rabdatoare si mai elegante, de multe ori, cand apar conflicte sau sunt probleme pe zbor, un barbat reuseste ceva mai bine sa rezolve situatia. Uneori e mai dificil sa fii barbat, pentru ca trebuie sa fii in continuare un gentleman, si ajungi sa lucrezi mai mult decat domnisoarele. Asta pentru ca ajuti mai mult cu bagajele, nu poti sa spui "nu pot", sau "nu vreau", pentru ca nu e frumos cand o colega te roaga sa o ajuti.
Insa, cei mai multi prieteni ma invidieaza pentru acest job. Sunt inconjurat mereu de femei frumoase, vad lumea, stau in hoteluri luxoase. Multi si-ar dori sa faca aceasta meserie, insa nu e pentru toata lumea.
Ai avut intamplari amuzante/periculoase, pe zboruri?
Zborurile erau mai mereu amuzante. Pentru ca intalneai oameni din culturi diferite, cu sau fara pregatire profesionala, oameni care nu mai zburasera niciodata cu avionul, sau pentru care toaleta este ceva nemaivazut. O sa radeti, insa pe un zbor de Dhaka (Bangladesh), am avut un pasager care a facut pipi pe usa de la toaleta, nestiind cum sa o deschida ca sa intre. Era un pasager extrem de sarac, dar prietenos. Atat de prietenos, incat ne-a cerut servetele ca sa stearga dupa :).
Cand intalnim cate un pasager irascibil, care reuseste sa ne scoata din sarite pe un zbor de 10-12 ore, ii oferim o bere agitata bine inainte si stam cu totii in spate sa ne uitam cum se umple de spuma cand o desface. Tot noi mergem sa il ajutam sa se curete, dupa :)!
Cat despre intamplari periculoase, este inevitabil, cand zbori atat de mult, sa nu ai ceva probleme pe zboruri. Turbulentele sunt mult mai puternice in Asia si Australia. Curentii sunt diferiti, asa ca asta era la ordinea zilei.
Am avut pasageri violenti, pe care a trebuit sa ii imobilizam, sau probleme medicale (infarct, crize de epilepsie). Sa fii insotitor de bord nu inseamna doar sa servesti niste pasageri. Noi avem pregatire pentru orice situatie tehnica sau medicala.
Pe un zbor Doha-Singapore, am avut un rejected take-off, cand trenul de aterizare a luat foc la rulajul pe pista, asa ca am fost intorsi la stand si am evacuat de urgenta pasagerii, alta data am avut probleme cu franarea avionului, la aterizare. Probleme tehnice apar des cand zbori 7.000 de ore.
Iar acum, iti continui cariera la o companie de zbor privata?
Dupa ce am revenit din Dubai si am luat o pauza, spuneam ca nu voi mai zbura niciodata. Ca gata, aici s-a terminat cariera mea aviatica. Ei bine, nu am reusit „ sa ma las de zbor”, asa ca lucrez, pe baza de contract, pentru compania Fly Romania. Experienta mea anterioara ma recomanda pentru un astfel de job si e mult mai usor sa lucrezi pe avioane mici. Recomand oricui ca, dupa cativa ani de zbor pentru o companie de linie, sa se retraga la privat, chiar daca este foarte greu de obtinut un astfel de job.
