[image name=line]
Intre
Dublin/Irlanda si
Guinness poti pune semnul egal. Totul este branduit cu
Guinness in capitala
Irlandei, toata lumea bea
Guinness. Exista ciocolata cu bere, paine cu bere, unele tocanite se fac cu aceasta bere, iar
echipa de rugby a Irlandei (sport care este o religie in insula) este sponsorizata de acest brand.
Povestea Guinness Storehouse
Pe scurt.
Guinness Storehouse se afla intr-o cladire din
St. James's Gate. Ei bine, aceasta cladire a fost construita in
1902, si pana in
1998, atunci cand a fost scoasa definitiv din procesul de productie, a servit ca si zona de fermentatie. Acolo se adauga drojdia in bere, iar bautura era lasata la fermentat. In '98 sectia este inchisa, iar pe locul ei urma sa se deschida in
2000 acest
Guiness Storehouse, templul berii negre irlandeze. Statistica spune ca aproximativ
4 milioane de oameni au vizitat muzeul (sa-i spunem asa) pana in prezent. Intre ei, numeroase vedete de la
Hollywood, sportivi celebri si chiar regina
Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Le vei vedea tuturor pozele expuse la "panoul de onoare".
Despre vizita propriu-zisa
Guiness Storehouse este aproape la iesirea din
Dublin, in partea de vest a orasului. Este o zona industriala, cu cladiri inalte de caramida gri, care te fac, aproape fara sa vrei, sa te intrebi cum o fi fost pe acolo acum doua sute si ceva de ani.
Pe strada pe care se gaseste intrarea in
GS (il voi mai denumi si asa din dorinta de a econimisi litere :-)) miroase a orz prajit. Parca esti in desene animate. Te duci dupa miros.
![fabrica-guiness-1]()
Am ajuns si la intrare. Un fel de zona de
control pasapoarte de la aeroport. Sunt mai multe culoare si case de unde iti cumperi biletul de acces.
Pretul unui bilet este
16,50 euro pentru un adult, in acesti bani fiind inclusa si o halba (pint) de bere.
Pont: daca iti cumperi biletul on-line, platesti cu
10% mai putin. Achizitionezi pe net si cand ajungi sa vizitezi muzeul, ridici biletul de la o casa amenajata in acest sens.
Noi am intrat "gratuit" sa zic, deoarece aveam
Dublin Pass, despre care
ti-am mai povestit. Cu acest pass nu stai nici la coada, indiferent cata lume ar astepta. Este un culoar separat pe care ai acces in muzeu.
![fabrica-guiness-2]()
Hopaaaa! Si am intrat! Parca ajungi intr-o catedrala moderna. La primul nivel este un magazin imens cu produse branduite: de la geci, hanorace, fulare, pana la beri de toate soiurile, pahare, magneti, ciocolata si alte dulciuri care iti fac cu ochiul.
O domnisoara simpatica le face celor prezenti instructajul. Iti spune cum este organizat muzeul, ce vei vedea in cladirea de sapte etaje si iti ureaza un calduros "enjoy your visit".
Urmeaza distractia.
![fabrica-guiness-3]()
La primul nivel iei contact cu cele patru ingrediente "magice" din care se face berea:
apa, malt, hamei si drojdie.
Maltul este un orz lasat la incoltit, apoi prajit.
![fabrica-guiness-4]()
De cand am plecat din tara, stiam ca
Guinness e un brand mare, dar nu imi dadeam seama de anvergura sa. Am ramas surprins sa aflu ca cei de la
G cumpara 2/3 din productia anuala de orz a
Irlandei. Cica exista oameni specializati in acest sens, al caror job asta este - sa umble prin
Irlanda si sa identifice fermierii cu cea mai buna (calitativa) productie din anul respectiv.
![fabrica-guiness-5]()
Urmeaza cateva povesti despre drojdie, hamei si o cascada care face un zgomot asurzitor. In ea, turistii arunca bani, destinati unor programe caritabile.
![fabrica-guiness-6]()
![fabrica-guiness-7]()
La nivelul urmator este o camera, pe peretii careia se gasesc mai multe plasme. De la distanta am crezut ca sunt tablouri. In fiecare asa-zis "tablou" se afla un personaj. In momentul in care te afli exact in fata "tabloului", pe plasma incepe sa se deruleze un filmulet, in care iti sunt povestite lucruri interesante din istoria
Guinness.
![fabrica-guiness-8]()
Din intamplare, sau nu stiu cum sa-i spun, doamna din imagine,
sotie de angajat Guinness de prin anii '70, incepe sa-mi "povesteasca" pe un ton calm si relaxat, cat de bine e sa calatoresti. Ca e cel mai frumos lucru, ca e relaxant, ca e bine sa stai la plaja, etc.
Pai de asta am batut atata drum de pe malurile
Dambovitei? Ca sa-mi spui tu ca e bine sa calatoresc? Normal ca e bine. Ca in vorba aia: "mai bine sa fie bine, decat sa fie rau". :-)
A venit si invatatura.
Guinness a fost prima corporatie din lume care a introdus concediul platit pentru angajatii sai si chiar ii incuraja pe acestia sa plece in vacanta.
![fabrica-guiness-9]()
Mergem mai departe si gasim fel si fel de unelte si masinarii folosite la
procerea berii. Sunt dispozitive care, la un moment dat, se aflau in procesul de productie.
Lucru bun in muzeu: acolo unde nu ti se poate reproduce pe viu un anumit proces, exista plasme pe care se deruleaza imagini cu procesul respectiv filmat in fabrica. In plus, langa orice obiect se gaseste si o placuta pe care sunt trecute informatiile care trebuie stiute despre el.
![fabrica-guiness-10]()
La mai toate etajele se gasesc mici
bufete in care te poti opri, bea o cafea, un suc, o bere, alaturi de o briosa sau un sandwich. Preturile nu sunt obscene (2-3 euro o gustare, 4-5 euro un sandwich).
![fabrica-guiness-11]()
Zona de butoaie. Povestile din aceasta sectiune a muzeului sunt impresionante. Se spune ca butoaiele de lemn, cand se reintorceau in fabrica pentru reumplere, erau verificate si rasverificate. Angajatii cu mirosul cel mai fin lucrau in acest "departament". Munca era grea nu neaparat din cauza faptului ca era necesara verificarea a sute de butoaie zilnic, ci din cauza faptului ca fiecare butoi, si nu erau usoare deloc, trebuia ridicat la nivelul nasului si mirosit asadar " din picioare". Daca se aplecau, nu mai intra aerul corespunzator in organism, iar rezultatul putea fi alterat.
"Mirositorilor" li se testau periodic simturile. Cine nu mai mirosea bine, revenea la job-ul anterior detinut in fabrica.
![fabrica-guiness-12]()
Si realizezi cat era de ... mirosit? Aceasta este o fotografie din 1800 si ceva...
![fabrica-guiness-13]()
Urmeaza partea in care nasul turistilor este pus la incercare. In aceasta camera se gasesc
4 cilindri din care iese abur. Ai ghicit! Sunt patru deoarece berea are 4 ingrediente: apa, malt, hamei, drojdie. Total, 4 aburi cu arome diferite.
In aceasta camera, primesti un mic paharel plin cu bere. Cu acest recipient, pasesti in camera urmatoare, unde esti invatat cum se bea berea
Guinness.
![fabrica-guiness-14]()
Regula spune ca trebuie sa ridici bratul la nivelul umerilor, sa tragi aer in piept si sa bei. Acum nu stiu cat e marketing si cat realitate.
![fabrica-guiness-15]()
Am mirosit, am invatat sa bem bere, stim mai toata istoria G. Vine partea cea mai interesanta a vizitei -
turnarea in pahar.
![fabrica-guiness-17]()
In aceasta camera, un specialist G ii invata pe turisti
cum se toarna pintul perfect de Guinness.
![fabrica-guiness-18]()
Mai intai se alege un pahar curat, racit in prealabil. Pe pahar vei vedea ca este o harpa - logoul berii G. Se pune degetul aratator pe harpa, se intoarce paharul la 45 de grade si se toarna berea, tragand de maneta draftului pana cand lichidul ajunge la harpa (varful degetului).
Pintul obtinut are 2-3 centimetri lipsa. Se lasa la linistit timp de doua minute, dupa care se toarna si restul de bere, impingand maneta de aceasta data (presiunea cu care vine berea este mai mica).
![fabrica-guiness-19]()
Am obtinut paharul perfect, o diploma de "mare meserias", ni se face o poza si iesim afara. Mai trebuie sa invete si alti turisti cum se toarna berea.
![fabrica-guiness-21]()
Si ca sa vedeti pana unde se duce marketingul bine aplicat, la iesire, pe un Ipad, iti vei gasi poza care ti-a fost facuta inauntru. Poti sa o postezi direct pe pagina ta de facebook sau o poti trimite pe e-mail.
![fabrica-guiness-22]()
In fine, punctul final al vizitei este
atriumul (etajul 7). Este o camera din sticla (360 de grade), de unde poti vedea tot
Dublinul si unde iti savurezi berea turnata anterior cu manuta proprie.
![fabrica-guiness-23]()
![fabrica-guiness-24]()
![fabrica-guiness-25]()
La final, dupa
3 ore si jumatate de stat in muzeu, parca merge o tocanita adevarata de vita.
![fabrica-guiness-26]()
Iar inainte de a iesi din muzeu, poti trece pe la
magazinul de suveniruri. Cine stie cand mai ajungi pe acolo ...
![fabrica-guiness-27]()
![fabrica-guiness-28]()
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe pagina facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Larnaca - 57 euro (foto 3)
Cipru este insula cu cele mai multe zile senine pe an - peste 300 - asa ca sansele sa prinzi o zi cu ploaie sunt minime. In Cipru poti invata de la localnici ce inseamna cu adevarat relaxarea. Intr-o saptamana ai timp berechet sa vizitezi toata insula.
Istanbul - 80 euro (foto 4)
E atat de simplu si totodata dificil sa scriu cateva cuvinte despre Istanbul, pentru ca orice as spune, sigur as uita ceva. Asadar: croaziere pe Bosfor, moschei vestite, halva, rahat, baclava, bazar, kebab, cine romantice. Sigur am uitat multe.
Catania - 85 euro (foto 5)
Parca nu e asa rau la 20 de grade. Nu? Este al doilea oras ca marime al Siciliei si este un punct de unde poti explora toata insula. Merita vazut vulcanul Etna, iar dulciurile siciliene sunt dementiale. Daca nu incerci 
Bari - 66 euro (foto 6)
Bari e un orasel in sudul Italiei, in regiunea Puglia. Centrul vechi este superb si totodata foarte pitoresc. Pe stradutele inguste, dar curate, iti atarna in cap cearsafurile intinse la uscat de localnici. Orasul se desfasoara de-a lungul tarmului marii. Mancarea este foarte ieftina. Pe o pizza nu dai mai mult de 5-6 euro, indiferent de pretentiile localului. Este un oras in care e de stat 2-3 zile. Trebuie sa ajungi neaparat si la 
3. Nu lasa ciubuc barmanului. Am intrat intr-un pub, am comandat doua beri la bar si am primit imediat nota de plata. Aceasta se achita pe loc, ca nu cumva sa te imbeti prea tare si sa "uiti" sa mai platesti. Barmanul nu primeste unu-doi euro, sau cat vrei tu sa-i lasi acolo. Mi-a spus ca nimeni nu ia "spaga" in bar.
4. Nu cumpara bautura din Irlanda ca sa duci acasa. Whisky-urile si berile locale sunt mai scumpe decat in Romania. O bere Guiness, spre exemplu, costa de la 2 euro in sus, in supermarket.
5. Atentie la masini! Daca ai mai fost in UK, poate esti obisnuit. Daca nu, fii cu ochii in patru in toate partile. Deoarece se circula invers decat la noi, nu vei mai sti din ce parte vine masina. Noroc ca sunt inscrisuri pe jos, dar nu pe toate straziile.
* Daca ti se pare util articolul, te astept cu un like pe 
Dublinia. Este un 
Kilmainham Gaol. In traducere, 
Old Jameson Distillery. Este 
National WAX Museum PLUS. 
Croke Park Stadium & GAA Museum. Irlandezii au doua sporturi nationale mai ciudate pentru noi: 
Cam acestea ar fi cele mai cool puncte din Dublin. Lasa-mi te rog un mic comentariu si spune-mi care ti se pare cel mai interesant, pentru a face un articol mai detaliat despre muzeul/punctul de interes respectiv. Am o tona de poze si de povesti interesante.
Am ajuns si la intrare. Un fel de zona de control pasapoarte de la aeroport. Sunt mai multe culoare si case de unde iti cumperi biletul de acces.
Pretul unui bilet este 
Hopaaaa! Si am intrat! Parca ajungi intr-o catedrala moderna. La primul nivel este un magazin imens cu produse branduite: de la geci, hanorace, fulare, pana la beri de toate soiurile, pahare, magneti, ciocolata si alte dulciuri care iti fac cu ochiul.
O domnisoara simpatica le face celor prezenti instructajul. Iti spune cum este organizat muzeul, ce vei vedea in cladirea de sapte etaje si iti ureaza un calduros "enjoy your visit".
Urmeaza distractia.
La primul nivel iei contact cu cele patru ingrediente "magice" din care se face berea: apa, malt, hamei si drojdie.
Maltul este un orz lasat la incoltit, apoi prajit.
De cand am plecat din tara, stiam ca Guinness e un brand mare, dar nu imi dadeam seama de anvergura sa. Am ramas surprins sa aflu ca cei de la G cumpara 2/3 din productia anuala de orz a Irlandei. Cica exista oameni specializati in acest sens, al caror job asta este - sa umble prin Irlanda si sa identifice fermierii cu cea mai buna (calitativa) productie din anul respectiv.
Urmeaza cateva povesti despre drojdie, hamei si o cascada care face un zgomot asurzitor. In ea, turistii arunca bani, destinati unor programe caritabile.
La nivelul urmator este o camera, pe peretii careia se gasesc mai multe plasme. De la distanta am crezut ca sunt tablouri. In fiecare asa-zis "tablou" se afla un personaj. In momentul in care te afli exact in fata "tabloului", pe plasma incepe sa se deruleze un filmulet, in care iti sunt povestite lucruri interesante din istoria Guinness.
Din intamplare, sau nu stiu cum sa-i spun, doamna din imagine, sotie de angajat Guinness de prin anii '70, incepe sa-mi "povesteasca" pe un ton calm si relaxat, cat de bine e sa calatoresti. Ca e cel mai frumos lucru, ca e relaxant, ca e bine sa stai la plaja, etc.
Pai de asta am batut atata drum de pe malurile Dambovitei? Ca sa-mi spui tu ca e bine sa calatoresc? Normal ca e bine. Ca in vorba aia: "mai bine sa fie bine, decat sa fie rau". :-)
A venit si invatatura. Guinness a fost prima corporatie din lume care a introdus concediul platit pentru angajatii sai si chiar ii incuraja pe acestia sa plece in vacanta.
Mergem mai departe si gasim fel si fel de unelte si masinarii folosite la procerea berii. Sunt dispozitive care, la un moment dat, se aflau in procesul de productie.
Lucru bun in muzeu: acolo unde nu ti se poate reproduce pe viu un anumit proces, exista plasme pe care se deruleaza imagini cu procesul respectiv filmat in fabrica. In plus, langa orice obiect se gaseste si o placuta pe care sunt trecute informatiile care trebuie stiute despre el.
La mai toate etajele se gasesc mici bufete in care te poti opri, bea o cafea, un suc, o bere, alaturi de o briosa sau un sandwich. Preturile nu sunt obscene (2-3 euro o gustare, 4-5 euro un sandwich).
Zona de butoaie. Povestile din aceasta sectiune a muzeului sunt impresionante. Se spune ca butoaiele de lemn, cand se reintorceau in fabrica pentru reumplere, erau verificate si rasverificate. Angajatii cu mirosul cel mai fin lucrau in acest "departament". Munca era grea nu neaparat din cauza faptului ca era necesara verificarea a sute de butoaie zilnic, ci din cauza faptului ca fiecare butoi, si nu erau usoare deloc, trebuia ridicat la nivelul nasului si mirosit asadar " din picioare". Daca se aplecau, nu mai intra aerul corespunzator in organism, iar rezultatul putea fi alterat.
"Mirositorilor" li se testau periodic simturile. Cine nu mai mirosea bine, revenea la job-ul anterior detinut in fabrica.
Si realizezi cat era de ... mirosit? Aceasta este o fotografie din 1800 si ceva...
Urmeaza partea in care nasul turistilor este pus la incercare. In aceasta camera se gasesc 4 cilindri din care iese abur. Ai ghicit! Sunt patru deoarece berea are 4 ingrediente: apa, malt, hamei, drojdie. Total, 4 aburi cu arome diferite.
In aceasta camera, primesti un mic paharel plin cu bere. Cu acest recipient, pasesti in camera urmatoare, unde esti invatat cum se bea berea Guinness.
Regula spune ca trebuie sa ridici bratul la nivelul umerilor, sa tragi aer in piept si sa bei. Acum nu stiu cat e marketing si cat realitate.
Am mirosit, am invatat sa bem bere, stim mai toata istoria G. Vine partea cea mai interesanta a vizitei - turnarea in pahar.
In aceasta camera, un specialist G ii invata pe turisti cum se toarna pintul perfect de Guinness.
Mai intai se alege un pahar curat, racit in prealabil. Pe pahar vei vedea ca este o harpa - logoul berii G. Se pune degetul aratator pe harpa, se intoarce paharul la 45 de grade si se toarna berea, tragand de maneta draftului pana cand lichidul ajunge la harpa (varful degetului).
Pintul obtinut are 2-3 centimetri lipsa. Se lasa la linistit timp de doua minute, dupa care se toarna si restul de bere, impingand maneta de aceasta data (presiunea cu care vine berea este mai mica).
Am obtinut paharul perfect, o diploma de "mare meserias", ni se face o poza si iesim afara. Mai trebuie sa invete si alti turisti cum se toarna berea.
In fine, punctul final al vizitei este atriumul (etajul 7). Este o camera din sticla (360 de grade), de unde poti vedea tot Dublinul si unde iti savurezi berea turnata anterior cu manuta proprie.
La final, dupa 3 ore si jumatate de stat in muzeu, parca merge o tocanita adevarata de vita.
Iar inainte de a iesi din muzeu, poti trece pe la magazinul de suveniruri. Cine stie cand mai ajungi pe acolo ...
Tallinn - Estonia
Cel mai "important" brad din Estonia se afla in Piata Primariei din orasul vechi, unde se organizeaza piata de Craciun. Eu am fost numai vara in Tallinn, dar, dupa cum arata oarsul-cetate, cu siguranta ca atunci cand ninge, totul se transforma intr-un tablou de basm - cladiri vechi dar bine conservate, restaurante din anii 1600 si un campionat mondial al mirosurilor. Estonienii sunt mari fani ai 
De la Bruxelles se merge cu trenul la Paris. Nu costa nimic in plus. Totul intra in cei 349 de euro (foto 3). Dar e obligatoriu sa pleci din Bruxelles! La intoarcere, poti sa finalizezi excursia in Paris si sa nu mai iei trenul spre capitala Belgiei.
De la Bucuresti la Bruxelles poti merge cu Wizz Air. Toata povestea costa 216 RON + 113x2 (taxa de bagaj de cala) = 444 RON (100 euro)
[wpsgallery]
Daca ai si tu asemenea ponturi, da-mi de veste te rog la office@mihaijurca.ro, si le voi publica pe site, ca sa afle mai multa lume de ele. :-)
2. Preturile la cazare sunt la jumatate fata de perioada verii. Daca in iulie sau august, o camera dubla la un hotel de 3-4 stele poate fi inchiriata cu cel putin 80 de euro, iarna stai linistit cu 35-45 euro / DBL / noapte.
3. Orasul nu este aglomerat. Cei mai multi turisti vin in oras vara. Iarna ai loc sa respiri, si gasesti cu usurinta mese la restaurante si terase.
4. In ianuarie sunt reduceri. Pretul hainelor este redus de comercianti, iar magazinele se transforma in furnicare. E de regula destul de aglomerat in magazinele din centru. Asa ca incearca sa mergi la mall-urile de periferie. Marcile Zara, Mango, Bershka, Massimo Dutti sunt din Spania, deci acolo e "patria" lor. Reducerile incep de pe 7 ianuarie. Pe 6 ianuarie este sarbatoare si totul este inchis.
[wpsgallery]
5. Poti lua masa afara la terasa. Cum vremea este prietenoasa, nu e indicat sa ratezi o masa in Portul Olimpic. 
6. Gusta o portocala sau o lamaie direct din pom! In ianuarie sunt coapte lamaile si portocalele in
7. Admira orasul de la inaltime intr-o zi senina. Park Guell, 
Bunnn. Intram in muzeu. Constructia este fascinanta. Caramida, traversele de fier si sticla se imbina perfect pentru a reda aerul vechi al stabilimentului, cu accente de modernism.
Iti cumperi frumos bilet si astepti sa se faca timpul pentru a incepe turul cu ghid care dureaza aproximativ 3 sferturi de ora.
Prima camera vizitata este o mica sala de cinema, unde este proiectat un scurt film despre istoria Jameson. Aici vei afla ca cel mai "prost" job in fabrica, de care se ferea toata lumea, era spalatul putinilor imense. Lucratorii stateau atarnati cu un ham pe peretii interiori ai vasului si ii curatau. Multi au murit in timpul acestei munci, fie din cauza caderilor de la inaltime, fie din cauza lipsei oxigenului. Se spune ca cel care ajungea ultimul la job, dimineata, era pus sa spele putinile.
De aici, se trece in fabrica propriu-zisa. O fata tunsa scurt, baieteste, te poarta prin toate incaperile.
In camera "granelor" sunt depozitate cerealele din care se face whiskey-ul. Acestea sunt prajite si transformate in malt.
Maltul este apoi maruntit si combinat cu apa calda. In acest fel apare lichidul care se va fierbe si din care va aparea alcoolul.
Ca sa scurtez povestea, va mai spun ca lichidul acesta merge apoi la fermentare si la distilare (fierbere).
Jameson este un whiskey triplu distilat. Adica "fiert" de 3 ori. In urma celor 3 distilari se obtine alcool de 80 de grade. Este combinat apoi in proportie de 60% whiskey cu 40% apa pura (daca imi aduc bine aminte proportiile) pentru a se obtine ceea ce gasim noi in comert. Iti dai seama ca la 80% alcool, iti ia foc gura direct.
Whiskey-ul, cu cat este mai inchis la culoare, cu atat este mai vechi, ne-a povestit domnisoara ghid. Coloritul porneste de la un galben gold (un whiskey tamar) si se transforma usor, usor, intr-o culoare aramie (dupa 15-20 de ani).
Intr-un final ajungem si la degustare. In pretul biletului este inclusa si o bautura. Poti alege fie un cocktail pe baza de whiskey, fie un whiskey sec. Iti iei frumos paharul si te asezi la o masa.
Aici, ce sa vezi? Alte trei mici paharele cu whiskey - un scotch scotian, un Jameson si un burbon american.
Pentru ca nu sunt bautor de whiskey, eu deosebesc brandurile dupa nume si eticheta. Stiu ca ala vine din Scotia, celalat e american, dar nu stiam niciodata care e diferenta de gust intre cele 3 tipuri. Si am aflat!
PONT : NU merge la Jameson dimineata pentru ca nu o sa poti bea! Noi am ajuns pe la 11 dimineata, fara sa mancam nimic inainte si am iesit destul de ametit de acolo.